Moft sau necesitate?

Moda este un concept care este iubit, admirat, discreditat  şi dorit de oameni de orice vârstă, ocupaţie şi gamă de venituri. De ce hainele pe care le purtăm au o influenţă puternică asupra noastră ? De ce ne preocupăm atât pentru aspectul nostru? Poate că moda ne scoate din aspectele practice ale vieţii de zi cu zi.

Moda, mereu nouă şi mereu veche, diferă in funcţie de sezoane şi după cum ştim sunt deja definite sezonul toamnă – iarnă şi sezonul primăvară – vară. Colecţiile caselor de modă sunt acel ceva pe care designerii il consideră în fiecare sezon o idee nouă în tendinţe în gama couture si cea de piaţa.

Cum să te simţi bine in pielea ta, e una dintre preocupările noastre nu? 🙂

Nu trebuie să ai dimensiuni de top-model pentru a fi o persoană interesantă şi atrăgătoare. Dacă te simţi complexat/ă in legatură cu aspectul fizic, încearcă să treci peste această etapa punându-ţi în valoare calităţi mult mai importante, care nu ţin neapărat de felul în care araţi!

Nu transforma grija pentru aspectul fizic într-o obsesie, pentru că ai toate şansele să ratezi lucrurile mai importante din viaţă….

Îmbracă-te cu haine care să te avantajeze şi în care să te simţi bine, fii creativ şi încearcă nişte combinaţii unice în funcţie de hainele pe care le ai. Consultă paginile de moda din reviste sau de pe internet şi inspiră-te de la profesionişti!

Voinţa e problema, în ziua de azi… ;))) dar ştii, orice început e greu! So…keep the smile and hurry up!:D

Notă

Lumea înţelege! Lumea nu înţelege…:-<

Există şi oameni în lume care pot să zică că se bucura când merg la şcoala.

Dar desigur ăsta nu este cazul nostru, al liceenilor români. Viaţa noastră cum ar fi descrisă?

Ziua începe cu cafea facută instant la maşinăria de pe hol. Nu contează ce fel de cafea e, atât timp cât conţine cofeină este perfectă. Pentru alţii incepe  tot cu cafea la o ţigară în fumoarul de peste drum. Pentru acei dintre noi prezenţi la şcoală, care ne străduim într-un liceu cu un oarecare prestigiu în oraş şi in ţară, viaţa devine mai mult sau mai puţin suportabilă odată ce se suna de intrare. În unele cazuri nu există probleme şi suntem scutiţi de eforturi mari, dar în cazul profesorilor mai stricţi se prea poate să nu stăm atât de liniştiţi. Oricum încercăm să jonglăm printre ore, aşteptam să se sune de ieşire sau şi mai mult să se termine ziua. Mai e juma’ de ora… Mai sunt 25 de minute…îi şopteşti colegei/colegului de bancă: inca 10… Dar şcoala nu e oricum un iad. Who am I kidding? Partea cea mai proastă e că vacanţa iţi da iluzia că eşti liber când defapt te intorci la ora 8 dimineaţa într-o zi de luni în aceeaşi bancă şi iţi vine să adormi,  să îţi smulgi părul din cap că nu mai înţelegi nimic şi totusi nu poţi, tot ce faci e să dormitezi cu ochii deschişi în timp ce mâna scrie fără tine. Mai pictezi ceva pe bancă, că tot e proprietatea şcolii şi tot tu o ştergi oricum la sfârşitul semestrului şi te rogi din tot sufletul la Dumnezeu să te ierte de păcate că nu exista iad mai mare decât să fii scos la tablă într-o zi ca asta.  Speri să ieşi cu bine după toate orele,  să nu te trezeşti cu note microscopice.:D

Totuşi, mulţi ne-ar zice că suntem norocoşi. În unele zile ne considerăm mai norocoşi decât alţii, în altele norocul devine ghinion. Există normal şi specia de elevi total nepăsatori, dar nu sunt de blamat,  faţa de ceilalţi care ne stresam să o scoatem la capăt şi o dăm în bară din cauza stresului. Până la urmă totul e relativ.

Dar de la o varsta, cand te apropii de pragul de adult iti vine sila sa mai scoti o foaie sa scrii “Test” sau ”Lucrare de control” ca titlu, cum faceai si pe la vreo 7-8 ani. si sa incerci fie sa reproduci niste date fie sa calculezi cu ajutorul unor formule pe care multi nu le mai vad niciodata. Iti vine greu sa iesi la tabla cand deja practic ti-ai venit in fire dupa perioada hormonala adolescentina. Sa fii controlat acum e mai dificil decat in timpul apogeului varstei. Cel putin eu deja simt ca a trece din nou printr-un Bacalaureat, care, ca structura, nu o sa fie foarte diferit de Capacitatea pe care am dat-o acum ceva timp, este o tortura. Sa ma stresez cu meditatii, sa invat la materii pe care deja le infund cu greu in creier,dar le scot foarte usor deja pare ceva extras dintr-un film horror. Mai e totusi inca un pic de copilarie.

Viata de elev? Incremeneste 8 ore pe acelasi scaun si doar in cazul in care nu ai de lucru pentru teme/lucrari/teze pentru urmatoarea zi u’re free! E un job, dar nu un job oarecare. Ai mult mai mult decat un sef. Probabil chiar peste zece. Sa le faci pe plac la toti nu e asa de usor precum pare. Mai calci stramb, o mai dai in bara.

E doar o simulare de viata. Nu e viata adevarata. Sa gresesti e omenesc. Daca te regasesti in toate de mai sus un simplu sfat: relax, chill, mai ai dreptul sa respiri…deocamdata.